MOartea va provoaca frica?

Din cei care au scris ca nu au frica de moarte...care dintre voi a simtit cum e sa fii aproape de ea?

Platina a scris:Din cei care au scris ca nu au frica de moarte...care dintre voi a simtit cum e sa fii aproape de ea?

am simtsit!si uneori tsii paralel....dar cind te ghindeshti la apropiati...sau ca nai reushit tot...mori brusk pe o clipa si nai rasuflare...ghiindindute la toate aceste in kiteva sec toate ina acelashi timp!



















KUm sar gruzi kompu si perezagruska in kiteva milisecude...inafara de asta shtii ka poate sa zboare windows!

Max....prin ''a te simti aproape de moarte'',m-am referit la situatia in care esti la limita dintre viata si moarte...la cel mai direct sens posibil...

!!!!...................''a-ti fi paralel acolo,crede-ma ca nu ti-e posibil....''

Platina a scris:Max....prin ''a te simti aproape de moarte'',m-am referit la situatia in care esti la limita dintre viata si moarte...la cel mai direct sens posibil...

!!!!...................''a-ti fi paralel acolo,crede-ma ca nu ti-e posibil....''

dar tu ce ai invedere asta kum ar fi o moarete clinica....ori kum se zice....din asa ceva putsini ramin...numa cei naskuti in kamasha

si paralele credema ka tsi apare ghindu ista...."asa tsia fost dat de la D. "

eee...pin in asa stare nam ajiuns nici nu vreu tifu tifu
dar in in ce stare am fost....si ce putea sa fie zau mai bine sa nu shtii....

Platina a scris:Din cei care au scris ca nu au frica de moarte...care dintre voi a simtit cum e sa fii aproape de ea?

Prin intrebarea asta am remarcat neincrederea mea vis-a-vis de afrimatiile celor ce nu au frica...
Realitatea e cu totul alta...Si-o spun din complet alte considerente decat cele teoretice...
Doar copii nu se tem de moarte caci nu stiu ce implica asta(in linii generale) si batrinii--cei impacati cu sine...
Cu atit mai mult la virsta noastra,cand depindem corp si suflet de familie,nu ne putem permite a spune ca ne e paralel la subiect...

Nu va dati tari ca sunteti invincibili,caci oricand poate veni momentul in care n-o sa faci nimic altceva decat sa te rogi Celui de Sus sa te lase printre ai tai!!!
STIU DESPRE CE VORBESC!!!!...am simtit-o...

De fapt moartea este ceva care se întîmplă cu oricine, numai nu cu tine! Cine-i de părere cu mine ridicaţi mînele-n sus!

Am fost cu dînsa atît de aproape încît îi simţeam respiraţia şi nu o dată mi s-a întîmplat!

god_father a scris:

DDD_20 a scris:

god_father a scris:

DDD_20 a scris:

god_father a scris:

giku87 a scris:zimi ce e moartea:) si eu Ti-oi raspunde:))
NEa ca ataree= moartea e ceva necunoscrut Oamenii se tem de necunoscut:) deci:) => E firesc ca ooamenii sa se teama de moarte:) Logik:)

E adevarata faza cu necunoscutul, dara mai e un moment, moartea e sfirsitul vietii... iar oamenii nu doresc ca asta sa se sfirseasca, oricit ea ar fi de rea... un lucru conteaza:dupa ce mori nuti dai seama ca ai murit... atunci nici nuti va parea rau de ceva si nimic nu o sa te mai doara....

P.S. [Defapt un om niciodata nu moare... el traieste viata prin ochii fiilor si a urmasilor sai...]

nu cred că viaţa e un sfârşit... Este un început...doar că e începutul unei noi forme de existenţă...
Eu cred în unitatea lucrurilor ce aparent sunt extremităţi. Moartea e o altă formă a existenţei, ura e o altă formă a iubirii, durerea e o altă formă a fericirii... Dacă nu ai simţit o extremă nu ai cum să ştii unde şi cum se manifestă cealaltă extremă...



Există trei sfere în care există viaţă: cerul, pământul şi lumea dintre primele două... Moartea nu este decât trecerea dintr-o sferă în alta... Există aici un important detaliu: moartea este antonimul naşterii, dar nicidecum al vieţii... Nu aveţi frică de moarte Esenţa voastră contează atâta timp cât o descoperă alţii... Nu ezitaţi să trăiţi orice clipă şi să fiţi deschişi în sentimente şi valori...

...puiule dupa ce mori.. deja nu mai esti, nu treci in alta lume, nu faci nimic, doar putrezesti....

Dacă pentru tine a trăi înseamnă a exista fizic te greşeşti... Cum explici toate emoţiile, sentimentele, fericirea şi dezamăgirea ce le simţi din interior? Acolo este esenţa ta, nucleul existenţial, acolo sunt de fapt valorile tale...

....mda... da unde am scris, sau din care cuvinte ale mele reiese ca pentru mine a trai inseamna sa exist fizic...? eu am zis ca dupa ce mori putrezesti si nu mai treci intro alta lume, precum afirmi tu... viata cuprinde doua laturi: existenta spirituala si materiala, si cind murim creerul nu mai functioneaza, astfel sufletul nostru sfirseste si dupa acesta moare si trupul....

corect ai spus...sunt 2 laturi... Dar ele nu se identifică, nu se interpătrund, nu se intercondiţionează. Raţionalitatea sau, după cum spui tu, creierul, şi spirtitualitata sunt 2 energii care există într-un timp infinit. Forma lor materializată este diferită şi deci efemeră... Trecerea timpului nu poate fi oprită, moartea este un dat omului care nu se poate evita, dar dincolo de aceasta există noţiunea de eternitate. Pentru ce să trăim în timpul vieţii după nişte legi morale, să iubim şi să facem fericiţi pe cineva, dacă nu am exista şi dincolo de această lume, dacă nu ne-am renaşte, acolo şi atunci fericirea noastră va depinde de ce facem aici şi acum... Nu cred că privind dur şi obiectiv viaţa ca un sfârşit de putregai eşti fericit în timpul vieţii...Nimeni nu ştie sigur ce este dincolo...De aceea te întreb, god_fother, tu ce ai vrea să fie dincolo de viaţă? Sunt sigură că dorinţele tale nu vor coincide cu gândurile tale...la fel cum nu corespunde existenţa spirituală cu cea materială...

DDD_20 a scris:

god_father a scris:

DDD_20 a scris:

god_father a scris:

DDD_20 a scris:

god_father a scris:

giku87 a scris:zimi ce e moartea:) si eu Ti-oi raspunde:))
NEa ca ataree= moartea e ceva necunoscrut Oamenii se tem de necunoscut:) deci:) => E firesc ca ooamenii sa se teama de moarte:) Logik:)

E adevarata faza cu necunoscutul, dara mai e un moment, moartea e sfirsitul vietii... iar oamenii nu doresc ca asta sa se sfirseasca, oricit ea ar fi de rea... un lucru conteaza:dupa ce mori nuti dai seama ca ai murit... atunci nici nuti va parea rau de ceva si nimic nu o sa te mai doara....

P.S. [Defapt un om niciodata nu moare... el traieste viata prin ochii fiilor si a urmasilor sai...]

nu cred că viaţa e un sfârşit... Este un început...doar că e începutul unei noi forme de existenţă...
Eu cred în unitatea lucrurilor ce aparent sunt extremităţi. Moartea e o altă formă a existenţei, ura e o altă formă a iubirii, durerea e o altă formă a fericirii... Dacă nu ai simţit o extremă nu ai cum să ştii unde şi cum se manifestă cealaltă extremă...



Există trei sfere în care există viaţă: cerul, pământul şi lumea dintre primele două... Moartea nu este decât trecerea dintr-o sferă în alta... Există aici un important detaliu: moartea este antonimul naşterii, dar nicidecum al vieţii... Nu aveţi frică de moarte Esenţa voastră contează atâta timp cât o descoperă alţii... Nu ezitaţi să trăiţi orice clipă şi să fiţi deschişi în sentimente şi valori...

...puiule dupa ce mori.. deja nu mai esti, nu treci in alta lume, nu faci nimic, doar putrezesti....

Dacă pentru tine a trăi înseamnă a exista fizic te greşeşti... Cum explici toate emoţiile, sentimentele, fericirea şi dezamăgirea ce le simţi din interior? Acolo este esenţa ta, nucleul existenţial, acolo sunt de fapt valorile tale...

....mda... da unde am scris, sau din care cuvinte ale mele reiese ca pentru mine a trai inseamna sa exist fizic...? eu am zis ca dupa ce mori putrezesti si nu mai treci intro alta lume, precum afirmi tu... viata cuprinde doua laturi: existenta spirituala si materiala, si cind murim creerul nu mai functioneaza, astfel sufletul nostru sfirseste si dupa acesta moare si trupul....

corect ai spus...sunt 2 laturi... Dar ele nu se identifică, nu se interpătrund, nu se intercondiţionează. Raţionalitatea sau, după cum spui tu, creierul, şi spirtitualitata sunt 2 energii care există într-un timp infinit. Forma lor materializată este diferită şi deci efemeră... Trecerea timpului nu poate fi oprită, moartea este un dat omului care nu se poate evita, dar dincolo de aceasta există noţiunea de eternitate. Pentru ce să trăim în timpul vieţii după nişte legi morale, să iubim şi să facem fericiţi pe cineva, dacă nu am exista şi dincolo de această lume, dacă nu ne-am renaşte, acolo şi atunci fericirea noastră va depinde de ce facem aici şi acum... Nu cred că privind dur şi obiectiv viaţa ca un sfârşit de putregai eşti fericit în timpul vieţii...Nimeni nu ştie sigur ce este dincolo...De aceea te întreb, god_fother, tu ce ai vrea să fie dincolo de viaţă? Sunt sigură că dorinţele tale nu vor coincide cu gândurile tale...la fel cum nu corespunde existenţa spirituală cu cea materială...

DDD20 te gresesti amarnic.. sa stii ca daca intrebarea ar fi ceas vrea sa fie pe lumea ailalta... atunci dorintele si gindurile mele sunt identice: nu vreau nimic alt ceva decit sa stau alaturi de persoana, pe linga care pina acum treceam de parca miar fi fost o necunoscuta... sa tin la ea acolo cum tin la ea aici... sa stam de veghe copiilor nostri care vor fi destepti, frumosi, capabili la fel ca ea... nu vreau nimic alt ceva decit sa stau in mijlocului unui paradis alaturi de ea, so cuprind, iar ea sa ma alinte cu cuvinte si dulci sarutari... o vreau pe ea sa fie alaturi de mine... si daca este asa cum ziceti voi: un rai si un iad... atunci as renunta la tot doar ca sa fiu in lumea in care va fi ea...oricare ar fi asta, cit de rau n-ar fi in ea...dar voi fi cu ea...doar cu ea...cu fetitza, cu dulcea si gingasa "fetitza mea"...

god_father a scris:

DDD_20 a scris:

god_father a scris:

DDD_20 a scris:

god_father a scris:

DDD_20 a scris:

god_father a scris:

giku87 a scris:zimi ce e moartea:) si eu Ti-oi raspunde:))
NEa ca ataree= moartea e ceva necunoscrut Oamenii se tem de necunoscut:) deci:) => E firesc ca ooamenii sa se teama de moarte:) Logik:)

E adevarata faza cu necunoscutul, dara mai e un moment, moartea e sfirsitul vietii... iar oamenii nu doresc ca asta sa se sfirseasca, oricit ea ar fi de rea... un lucru conteaza:dupa ce mori nuti dai seama ca ai murit... atunci nici nuti va parea rau de ceva si nimic nu o sa te mai doara....

P.S. [Defapt un om niciodata nu moare... el traieste viata prin ochii fiilor si a urmasilor sai...]

nu cred că viaţa e un sfârşit... Este un început...doar că e începutul unei noi forme de existenţă...
Eu cred în unitatea lucrurilor ce aparent sunt extremităţi. Moartea e o altă formă a existenţei, ura e o altă formă a iubirii, durerea e o altă formă a fericirii... Dacă nu ai simţit o extremă nu ai cum să ştii unde şi cum se manifestă cealaltă extremă...



Există trei sfere în care există viaţă: cerul, pământul şi lumea dintre primele două... Moartea nu este decât trecerea dintr-o sferă în alta... Există aici un important detaliu: moartea este antonimul naşterii, dar nicidecum al vieţii... Nu aveţi frică de moarte Esenţa voastră contează atâta timp cât o descoperă alţii... Nu ezitaţi să trăiţi orice clipă şi să fiţi deschişi în sentimente şi valori...

...puiule dupa ce mori.. deja nu mai esti, nu treci in alta lume, nu faci nimic, doar putrezesti....

Dacă pentru tine a trăi înseamnă a exista fizic te greşeşti... Cum explici toate emoţiile, sentimentele, fericirea şi dezamăgirea ce le simţi din interior? Acolo este esenţa ta, nucleul existenţial, acolo sunt de fapt valorile tale...

....mda... da unde am scris, sau din care cuvinte ale mele reiese ca pentru mine a trai inseamna sa exist fizic...? eu am zis ca dupa ce mori putrezesti si nu mai treci intro alta lume, precum afirmi tu... viata cuprinde doua laturi: existenta spirituala si materiala, si cind murim creerul nu mai functioneaza, astfel sufletul nostru sfirseste si dupa acesta moare si trupul....

corect ai spus...sunt 2 laturi... Dar ele nu se identifică, nu se interpătrund, nu se intercondiţionează. Raţionalitatea sau, după cum spui tu, creierul, şi spirtitualitata sunt 2 energii care există într-un timp infinit. Forma lor materializată este diferită şi deci efemeră... Trecerea timpului nu poate fi oprită, moartea este un dat omului care nu se poate evita, dar dincolo de aceasta există noţiunea de eternitate. Pentru ce să trăim în timpul vieţii după nişte legi morale, să iubim şi să facem fericiţi pe cineva, dacă nu am exista şi dincolo de această lume, dacă nu ne-am renaşte, acolo şi atunci fericirea noastră va depinde de ce facem aici şi acum... Nu cred că privind dur şi obiectiv viaţa ca un sfârşit de putregai eşti fericit în timpul vieţii...Nimeni nu ştie sigur ce este dincolo...De aceea te întreb, god_fother, tu ce ai vrea să fie dincolo de viaţă? Sunt sigură că dorinţele tale nu vor coincide cu gândurile tale...la fel cum nu corespunde existenţa spirituală cu cea materială...

DDD20 te gresesti amarnic.. sa stii ca daca intrebarea ar fi ceas vrea sa fie pe lumea ailalta... atunci dorintele si gindurile mele sunt identice: nu vreau nimic alt ceva decit sa stau alaturi de persoana, pe linga care pina acum treceam de parca miar fi fost o necunoscuta... sa tin la ea acolo cum tin la ea aici... sa stam de veghe copiilor nostri care vor fi destepti, frumosi, capabili la fel ca ea... nu vreau nimic alt ceva decit sa stau in mijlocului unui paradis alaturi de ea, so cuprind, iar ea sa ma alinte cu cuvinte si dulci sarutari... o vreau pe ea sa fie alaturi de mine... si daca este asa cum ziceti voi: un rai si un iad... atunci as renunta la tot doar ca sa fiu in lumea in care va fi ea...oricare ar fi asta, cit de rau n-ar fi in ea...dar voi fi cu ea...doar cu ea...cu fetitza, cu dulcea si gingasa "fetitza mea"...

o nouă minune?

DDD_20 a scris:

god_father a scris:

DDD_20 a scris:

god_father a scris:

DDD_20 a scris:

god_father a scris:

DDD_20 a scris:

god_father a scris:

giku87 a scris:zimi ce e moartea:) si eu Ti-oi raspunde:))
NEa ca ataree= moartea e ceva necunoscrut Oamenii se tem de necunoscut:) deci:) => E firesc ca ooamenii sa se teama de moarte:) Logik:)

E adevarata faza cu necunoscutul, dara mai e un moment, moartea e sfirsitul vietii... iar oamenii nu doresc ca asta sa se sfirseasca, oricit ea ar fi de rea... un lucru conteaza:dupa ce mori nuti dai seama ca ai murit... atunci nici nuti va parea rau de ceva si nimic nu o sa te mai doara....

P.S. [Defapt un om niciodata nu moare... el traieste viata prin ochii fiilor si a urmasilor sai...]

nu cred că viaţa e un sfârşit... Este un început...doar că e începutul unei noi forme de existenţă...
Eu cred în unitatea lucrurilor ce aparent sunt extremităţi. Moartea e o altă formă a existenţei, ura e o altă formă a iubirii, durerea e o altă formă a fericirii... Dacă nu ai simţit o extremă nu ai cum să ştii unde şi cum se manifestă cealaltă extremă...



Există trei sfere în care există viaţă: cerul, pământul şi lumea dintre primele două... Moartea nu este decât trecerea dintr-o sferă în alta... Există aici un important detaliu: moartea este antonimul naşterii, dar nicidecum al vieţii... Nu aveţi frică de moarte Esenţa voastră contează atâta timp cât o descoperă alţii... Nu ezitaţi să trăiţi orice clipă şi să fiţi deschişi în sentimente şi valori...

...puiule dupa ce mori.. deja nu mai esti, nu treci in alta lume, nu faci nimic, doar putrezesti....

Dacă pentru tine a trăi înseamnă a exista fizic te greşeşti... Cum explici toate emoţiile, sentimentele, fericirea şi dezamăgirea ce le simţi din interior? Acolo este esenţa ta, nucleul existenţial, acolo sunt de fapt valorile tale...

....mda... da unde am scris, sau din care cuvinte ale mele reiese ca pentru mine a trai inseamna sa exist fizic...? eu am zis ca dupa ce mori putrezesti si nu mai treci intro alta lume, precum afirmi tu... viata cuprinde doua laturi: existenta spirituala si materiala, si cind murim creerul nu mai functioneaza, astfel sufletul nostru sfirseste si dupa acesta moare si trupul....

corect ai spus...sunt 2 laturi... Dar ele nu se identifică, nu se interpătrund, nu se intercondiţionează. Raţionalitatea sau, după cum spui tu, creierul, şi spirtitualitata sunt 2 energii care există într-un timp infinit. Forma lor materializată este diferită şi deci efemeră... Trecerea timpului nu poate fi oprită, moartea este un dat omului care nu se poate evita, dar dincolo de aceasta există noţiunea de eternitate. Pentru ce să trăim în timpul vieţii după nişte legi morale, să iubim şi să facem fericiţi pe cineva, dacă nu am exista şi dincolo de această lume, dacă nu ne-am renaşte, acolo şi atunci fericirea noastră va depinde de ce facem aici şi acum... Nu cred că privind dur şi obiectiv viaţa ca un sfârşit de putregai eşti fericit în timpul vieţii...Nimeni nu ştie sigur ce este dincolo...De aceea te întreb, god_fother, tu ce ai vrea să fie dincolo de viaţă? Sunt sigură că dorinţele tale nu vor coincide cu gândurile tale...la fel cum nu corespunde existenţa spirituală cu cea materială...

DDD20 te gresesti amarnic.. sa stii ca daca intrebarea ar fi ceas vrea sa fie pe lumea ailalta... atunci dorintele si gindurile mele sunt identice: nu vreau nimic alt ceva decit sa stau alaturi de persoana, pe linga care pina acum treceam de parca miar fi fost o necunoscuta... sa tin la ea acolo cum tin la ea aici... sa stam de veghe copiilor nostri care vor fi destepti, frumosi, capabili la fel ca ea... nu vreau nimic alt ceva decit sa stau in mijlocului unui paradis alaturi de ea, so cuprind, iar ea sa ma alinte cu cuvinte si dulci sarutari... o vreau pe ea sa fie alaturi de mine... si daca este asa cum ziceti voi: un rai si un iad... atunci as renunta la tot doar ca sa fiu in lumea in care va fi ea...oricare ar fi asta, cit de rau n-ar fi in ea...dar voi fi cu ea...doar cu ea...cu fetitza, cu dulcea si gingasa "fetitza mea"...

o nouă minune?

...e gresit zis "o noua" de parca ar face parte dintrun sir... e ceva cu totul deosebit, ceva ce nu am mai simtit pina acum... cu toate ca o astept o vesnicie, iar timpul petrecut alaturi de ea trece mai repede decit o secunda, nu renunt sa o astept...

god_father a scris:

DDD_20 a scris:

god_father a scris:

DDD_20 a scris:

god_father a scris:

DDD_20 a scris:

god_father a scris:

DDD_20 a scris:

god_father a scris:

giku87 a scris:zimi ce e moartea:) si eu Ti-oi raspunde:))
NEa ca ataree= moartea e ceva necunoscrut Oamenii se tem de necunoscut:) deci:) => E firesc ca ooamenii sa se teama de moarte:) Logik:)

E adevarata faza cu necunoscutul, dara mai e un moment, moartea e sfirsitul vietii... iar oamenii nu doresc ca asta sa se sfirseasca, oricit ea ar fi de rea... un lucru conteaza:dupa ce mori nuti dai seama ca ai murit... atunci nici nuti va parea rau de ceva si nimic nu o sa te mai doara....

P.S. [Defapt un om niciodata nu moare... el traieste viata prin ochii fiilor si a urmasilor sai...]

nu cred că viaţa e un sfârşit... Este un început...doar că e începutul unei noi forme de existenţă...
Eu cred în unitatea lucrurilor ce aparent sunt extremităţi. Moartea e o altă formă a existenţei, ura e o altă formă a iubirii, durerea e o altă formă a fericirii... Dacă nu ai simţit o extremă nu ai cum să ştii unde şi cum se manifestă cealaltă extremă...



Există trei sfere în care există viaţă: cerul, pământul şi lumea dintre primele două... Moartea nu este decât trecerea dintr-o sferă în alta... Există aici un important detaliu: moartea este antonimul naşterii, dar nicidecum al vieţii... Nu aveţi frică de moarte Esenţa voastră contează atâta timp cât o descoperă alţii... Nu ezitaţi să trăiţi orice clipă şi să fiţi deschişi în sentimente şi valori...

...puiule dupa ce mori.. deja nu mai esti, nu treci in alta lume, nu faci nimic, doar putrezesti....

Dacă pentru tine a trăi înseamnă a exista fizic te greşeşti... Cum explici toate emoţiile, sentimentele, fericirea şi dezamăgirea ce le simţi din interior? Acolo este esenţa ta, nucleul existenţial, acolo sunt de fapt valorile tale...

....mda... da unde am scris, sau din care cuvinte ale mele reiese ca pentru mine a trai inseamna sa exist fizic...? eu am zis ca dupa ce mori putrezesti si nu mai treci intro alta lume, precum afirmi tu... viata cuprinde doua laturi: existenta spirituala si materiala, si cind murim creerul nu mai functioneaza, astfel sufletul nostru sfirseste si dupa acesta moare si trupul....

corect ai spus...sunt 2 laturi... Dar ele nu se identifică, nu se interpătrund, nu se intercondiţionează. Raţionalitatea sau, după cum spui tu, creierul, şi spirtitualitata sunt 2 energii care există într-un timp infinit. Forma lor materializată este diferită şi deci efemeră... Trecerea timpului nu poate fi oprită, moartea este un dat omului care nu se poate evita, dar dincolo de aceasta există noţiunea de eternitate. Pentru ce să trăim în timpul vieţii după nişte legi morale, să iubim şi să facem fericiţi pe cineva, dacă nu am exista şi dincolo de această lume, dacă nu ne-am renaşte, acolo şi atunci fericirea noastră va depinde de ce facem aici şi acum... Nu cred că privind dur şi obiectiv viaţa ca un sfârşit de putregai eşti fericit în timpul vieţii...Nimeni nu ştie sigur ce este dincolo...De aceea te întreb, god_fother, tu ce ai vrea să fie dincolo de viaţă? Sunt sigură că dorinţele tale nu vor coincide cu gândurile tale...la fel cum nu corespunde existenţa spirituală cu cea materială...

DDD20 te gresesti amarnic.. sa stii ca daca intrebarea ar fi ceas vrea sa fie pe lumea ailalta... atunci dorintele si gindurile mele sunt identice: nu vreau nimic alt ceva decit sa stau alaturi de persoana, pe linga care pina acum treceam de parca miar fi fost o necunoscuta... sa tin la ea acolo cum tin la ea aici... sa stam de veghe copiilor nostri care vor fi destepti, frumosi, capabili la fel ca ea... nu vreau nimic alt ceva decit sa stau in mijlocului unui paradis alaturi de ea, so cuprind, iar ea sa ma alinte cu cuvinte si dulci sarutari... o vreau pe ea sa fie alaturi de mine... si daca este asa cum ziceti voi: un rai si un iad... atunci as renunta la tot doar ca sa fiu in lumea in care va fi ea...oricare ar fi asta, cit de rau n-ar fi in ea...dar voi fi cu ea...doar cu ea...cu fetitza, cu dulcea si gingasa "fetitza mea"...

o nouă minune?

...e gresit zis "o noua" de parca ar face parte dintrun sir... e ceva cu totul deosebit, ceva ce nu am mai simtit pina acum... cu toate ca o astept o vesnicie, iar timpul petrecut alaturi de ea trece mai repede decit o secunda, nu renunt sa o astept...

Mult prea confuz ai spus totul...Nu înţeleg dacă pe cine aştepţi există deja...Nu înţeleg dacă această minune există deja în ochii tăi şi o admiri cu privirea...Nu înţeleg de ce timpul începe să te intereseze...şi de ce dorinţele tale au devenit absolute şi definitive... De fapt... nici nu cred că eu sunt omul care ar trebui să înţeleagă ceva... Şi totuşi... timpul aduce, petrece, părăseşte, suferă, uită, aminteşte indiferent şi uneori aminteşte cu dorinţa arzătoare unei noi retrăiri, dar rareori (aproape niciodată) întoarce clipa.

DDD_20 a scris:

god_father a scris:

DDD_20 a scris:

god_father a scris:

DDD_20 a scris:

god_father a scris:

DDD_20 a scris:

god_father a scris:

DDD_20 a scris:

god_father a scris:

giku87 a scris:zimi ce e moartea:) si eu Ti-oi raspunde:))
NEa ca ataree= moartea e ceva necunoscrut Oamenii se tem de necunoscut:) deci:) => E firesc ca ooamenii sa se teama de moarte:) Logik:)

E adevarata faza cu necunoscutul, dara mai e un moment, moartea e sfirsitul vietii... iar oamenii nu doresc ca asta sa se sfirseasca, oricit ea ar fi de rea... un lucru conteaza:dupa ce mori nuti dai seama ca ai murit... atunci nici nuti va parea rau de ceva si nimic nu o sa te mai doara....

P.S. [Defapt un om niciodata nu moare... el traieste viata prin ochii fiilor si a urmasilor sai...]

nu cred că viaţa e un sfârşit... Este un început...doar că e începutul unei noi forme de existenţă...
Eu cred în unitatea lucrurilor ce aparent sunt extremităţi. Moartea e o altă formă a existenţei, ura e o altă formă a iubirii, durerea e o altă formă a fericirii... Dacă nu ai simţit o extremă nu ai cum să ştii unde şi cum se manifestă cealaltă extremă...



Există trei sfere în care există viaţă: cerul, pământul şi lumea dintre primele două... Moartea nu este decât trecerea dintr-o sferă în alta... Există aici un important detaliu: moartea este antonimul naşterii, dar nicidecum al vieţii... Nu aveţi frică de moarte Esenţa voastră contează atâta timp cât o descoperă alţii... Nu ezitaţi să trăiţi orice clipă şi să fiţi deschişi în sentimente şi valori...

...puiule dupa ce mori.. deja nu mai esti, nu treci in alta lume, nu faci nimic, doar putrezesti....

Dacă pentru tine a trăi înseamnă a exista fizic te greşeşti... Cum explici toate emoţiile, sentimentele, fericirea şi dezamăgirea ce le simţi din interior? Acolo este esenţa ta, nucleul existenţial, acolo sunt de fapt valorile tale...

....mda... da unde am scris, sau din care cuvinte ale mele reiese ca pentru mine a trai inseamna sa exist fizic...? eu am zis ca dupa ce mori putrezesti si nu mai treci intro alta lume, precum afirmi tu... viata cuprinde doua laturi: existenta spirituala si materiala, si cind murim creerul nu mai functioneaza, astfel sufletul nostru sfirseste si dupa acesta moare si trupul....

corect ai spus...sunt 2 laturi... Dar ele nu se identifică, nu se interpătrund, nu se intercondiţionează. Raţionalitatea sau, după cum spui tu, creierul, şi spirtitualitata sunt 2 energii care există într-un timp infinit. Forma lor materializată este diferită şi deci efemeră... Trecerea timpului nu poate fi oprită, moartea este un dat omului care nu se poate evita, dar dincolo de aceasta există noţiunea de eternitate. Pentru ce să trăim în timpul vieţii după nişte legi morale, să iubim şi să facem fericiţi pe cineva, dacă nu am exista şi dincolo de această lume, dacă nu ne-am renaşte, acolo şi atunci fericirea noastră va depinde de ce facem aici şi acum... Nu cred că privind dur şi obiectiv viaţa ca un sfârşit de putregai eşti fericit în timpul vieţii...Nimeni nu ştie sigur ce este dincolo...De aceea te întreb, god_fother, tu ce ai vrea să fie dincolo de viaţă? Sunt sigură că dorinţele tale nu vor coincide cu gândurile tale...la fel cum nu corespunde existenţa spirituală cu cea materială...

DDD20 te gresesti amarnic.. sa stii ca daca intrebarea ar fi ceas vrea sa fie pe lumea ailalta... atunci dorintele si gindurile mele sunt identice: nu vreau nimic alt ceva decit sa stau alaturi de persoana, pe linga care pina acum treceam de parca miar fi fost o necunoscuta... sa tin la ea acolo cum tin la ea aici... sa stam de veghe copiilor nostri care vor fi destepti, frumosi, capabili la fel ca ea... nu vreau nimic alt ceva decit sa stau in mijlocului unui paradis alaturi de ea, so cuprind, iar ea sa ma alinte cu cuvinte si dulci sarutari... o vreau pe ea sa fie alaturi de mine... si daca este asa cum ziceti voi: un rai si un iad... atunci as renunta la tot doar ca sa fiu in lumea in care va fi ea...oricare ar fi asta, cit de rau n-ar fi in ea...dar voi fi cu ea...doar cu ea...cu fetitza, cu dulcea si gingasa "fetitza mea"...

o nouă minune?

...e gresit zis "o noua" de parca ar face parte dintrun sir... e ceva cu totul deosebit, ceva ce nu am mai simtit pina acum... cu toate ca o astept o vesnicie, iar timpul petrecut alaturi de ea trece mai repede decit o secunda, nu renunt sa o astept...

Mult prea confuz ai spus totul...Nu înţeleg dacă pe cine aştepţi există deja...Nu înţeleg dacă această minune există deja în ochii tăi şi o admiri cu privirea...Nu înţeleg de ce timpul începe să te intereseze...şi de ce dorinţele tale au devenit absolute şi definitive... De fapt... nici nu cred că eu sunt omul care ar trebui să înţeleagă ceva... Şi totuşi... timpul aduce, petrece, părăseşte, suferă, uită, aminteşte indiferent şi uneori aminteşte cu dorinţa arzătoare unei noi retrăiri, dar rareori (aproape niciodată) întoarce clipa.

...nu e prea confuz... daca am scris ca e "ceva ce nu am mai simtit pina acum" oare nu inseamna ca ea deja exista...timpul a inceput sa ma intereseze de cind am cunoscuto pe ea, deoarece abia atunci miam dat seama cit de valorose sunt secundele traite linga ea..